Era vară. Soarele încălzea pajiștea. În iarbă, furnicile mergeau în șir, purtând boabe grele, firimituri și semințe. Lucrau harnice, fără să se plângă. Fiecare zi le aducea o nouă provizie pentru iarnă.
Pe lângă ele sărea greierele verde. Cânta vesel din aripi, ca o vioară minusculă. – Hei, furnicuțelor! strigă el. Lăsați sacii! Haideți să cântăm, să dansăm! E așa frumos!
O furnică îl privi și spuse: – Nu putem, greiere. Acum e vremea să strângem mâncare. Iarna vine, iar noi trebuie să fim pregătite.
– Iarna? râse greierele. E departe! Azi e cald, iar iarba e dulce. Voi munciți mereu, eu vreau să mă bucur!
Și greierele a continuat să cânte toată vara. Zilele treceau. Furnicile adunau grăunțe, le duceau în mușuroi. Când oboseau, se odihneau puțin, apoi o luau de la capăt. Greierele, însă, cânta, se legăna pe firele de iarbă și se uita la nori.
Toamna a venit încet. Frunzele s-au îngălbenit, vântul a început să sufle mai rece. Furnicile au lucrat în continuare, grăbite, pentru că știau că frigul se apropie. Greierele a continuat să cânte, spunându-și: „Doar puțin, doar azi.”
Apoi, într-o dimineață, pământul s-a acoperit cu un strat alb de zăpadă. Iarba nu mai era, florile dispăruseră. Greierele tremura, flămând și ud. A căutat pretutindeni, dar nu a găsit nimic de mâncare. Atunci și-a amintit de furnici.
Rușinat, a bătut la poarta mușuroiului. – Bună, prietene furnică, spuse el cu glas stins. Mi-e foame și îmi este foarte frig. Vă rog, aveți un bob, o firimitură pentru mine?
O furnică a ieșit și l-a întrebat blând, dar hotărât: – Ce ai făcut toată vara, greiere?
– Am cântat, a murmurat el. Am cântat toată vara.
Furnica a dat din cap: – Ai cântat toată vara? Atunci dansează toată iarna. Noi am muncit ca să avem ce mânca. Nu ne putem risipi hrana, altfel nu vom ajunge până la primăvară.
Ușa mușuroiului s-a închis, iar vântul a șuierat printre crengi. Greierele s-a ghemuit sub o frunză uscată și a înțeles, în sfârșit, cât de important este să te pregătești la timp. Și a promis, în inima lui, că atunci când va veni din nou vara, va munci și el, ca să nu mai fie niciodată flămând în iarnă.
Morală: Cine nu se pregătește la vreme, suferă mai târziu. E timp pentru joacă și timp pentru muncă.
Sfârșit
